Irrécusable victuaille
La meilleure nourriture que j’aie jamais dégustée sur le sol américain me fut servie aujourd’hui, dans ce restaurant à la touche française. Figurèrent parmi mes choix du poulet rôti aux légumes frits en sauce au vin rouge et une crêpe aux fraises et chocolat. 
Dommage que nos projets déjeunatoires eussent toujours évité cet endroit!… La cause unique de notre pâtiment croissant fut le mois de congés que son patron daigna prendre : rien de plus français que cela!
This entry was posted on Wednesday, September 21st, 2005 at 7:53 am and is filed under Elliptiques. Find similar posts by selecting and of the following tags: . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
on September 21, 2005 at 9:57 am George Hari Popescu wrote:
De mult voiam sa te intreb: de ce folosesti perfectul simplu. Ca semn al timpurilor apuse?
on September 21, 2005 at 5:35 pm Cezar wrote:
Pentru ca am ocazia. În comunicarea orala nu ar fi cu putinta, decât punctual.
Un alt motiv pentru care folosesc alte timpuri neuzuale e precizia exprimarii. În adevar, mi se pare de preferat sa inserez - unde e cazul - un conjunctiv imperfect, decât unul prezent sau, mai rau, un indicativ imperfect, cum e tendinta actuala. Un exemplu: Desi la timpul respectiv cunosteam aceste aspecte, nu voiam sa reconsider problema. N-as putea sa exprim aceasta fraza în nici unul din modurile:
Bien que à l’époque je connaisse ces aspects…
Quoique à l’époque je connaissais ces aspects…
Poate stilul meu pare livresc, dar mi-l acord cu placere. Asta înseamna ca ma si amuza.
on September 21, 2005 at 7:10 pm popa.vze.com wrote:
Tu as l’air de t’avoir régalé… Une autre adresse intéressante (un coin sympathique aussi) sur San Francisco: Pier 39.
Je n’ai pas retenu les noms exacts des restos mais je te conseille vivement de t’arrêter lors de ton prochain passage dans le coin.
Etant un grand amateur des fruits de mer, je garde un très bon souvenir de ma dernière visite.
Enfin, ça remonte a quelque bonnes années, mais les bonnes choses changent rarement dans la baie de San Francisco…
on September 21, 2005 at 9:36 pm Cezar wrote:
J’irai quérir cet endroit lors de ma prochaine balade à San Francisco. Moults remerciments pour ton tuyau
on September 23, 2005 at 9:42 am Adrian wrote:
Eu pot sa accept scrisul cu perfect simplu, si cu subjonctive bizare ca pe un exercitiu amuzant. Si de asemenea pot sa imi inchipui ca te satisface faptul ca stapinesti aceste timpuri considerate dificile si pe care cea mai mare parte a francezilor nu le stapinesc deloc (multi nu fac diferenta dintre participiu trecut si infinitiv, cum ar putea sa stie ce e acela subjonctiv imperfect?). Zic pot sa imi inchipui pentru ca nu sint sigur, iti acord circumstanta atenuanta a faptului ca poate nu vrei sa “te dai rotund”
Insa, fara nici o intentie sa te jignesc, sint de acord ca perfectul simplu, ca si timpurile trecute ale subjonctivului (d’où vouliez vous que je susse) sint timpuri livresti dar nu sint de acord ca folosirea lor in exces este atributul unui stil livresc.
on September 23, 2005 at 6:47 pm Cezar wrote:
A scrie un blog in franceza a fost de la inceput un exercitiu. Cum mentionam, a reprezentat pentru mine o modalitate prin care puteam pastra contactul si cu alti registri ai limbii. Exagerarile la care m-am dedat nu au fost exagerari, deoarece publicul meu e foarte restrans. Placerea pe care mi-am procurat-o s-a situat insa deasupra.
Asadar am avut si am motive intr-adevar egoiste, dar nu este vorba de vanitatea pe care in mod fin o sugerezi. Pentru ca ceilalti nu prea au intrat in ecuatie.