Pe româneşte - Manifest
A încropi o concepţie estetică - manifest într-un bileţel pe blog reprezintă o ambiţie exagerată. Voi puncta aşadar numai ideile principale:
1. Societatea evoluează, iar limba trebuie să-i ţină pasul. Înnoirea limbii este necesară!
2. Româna, contrar ignorantei percepţii generale, este o limbă a împrumuturilor. Drept consecinţă, limba română deţine suficiente procedee de inovaţie, care trebuie exploatate. Ceea ce nu se înscrie însă în cadrul unui mecanism trebuie dirijat către unul din ele, pentru ca rezultatul să fie o îmbogăţire lingvistică viguroasă.
2′. Unele direcţii de bun simţ există încă de la începuturile limbii literare (mă refer mai ales la ideile programatice ale lui Titu Maiorescu). Aceste direcţii, fiind deja închegate într-un sistem estetic, trebuie luate în considerare.
Elaborare. Am menţionat despre existenţa unor procedee de inovaţie împămîntenite, pe fondul unei îndelungate tradiţii a importurilor. În adevăr, româna a cunoscut o influenţă slavă multiseculară; acesteia i se adaugă împrumuturi turceşti, greceşti, ungureşti şi germanice. În secolul XIX recîştigă teren importurile romanice. De fiecare dată, noile cuvinte s-au adaptat sistemului fonetic şi au început să genereze familii de cuvinte. Acestea ar fi primele mecanisme. În continuare, cuvintele de import şi-au gasit scrieri fonetice. Mulţumită acestui mecanism, româna şi-a menţinut simplitatea şi flexibilitatea în scriere. Cum ar fi fost dacă ezitam astăzi asupra ortografierii a 30% din lexic? De exemplu, dacă s-ar fi scris Steckerului în loc de ştecherului, rancune-os în loc de ranchiunos, pharmacie pentru farmacie, chaise-longue pentru şezlong ş.a.m.d. Nu ne ramîne decît să fim consecvenţi şi să adoptăm forme ca uichend, giob, bos, maus, ca mai apoi cine doreşte să fie liber să le prefixeze / sufixeze, completînd astfel procesul de îmbogăţire (uichendic, de ce nu?).
Un alt mecanism consta în adaptarea prin analogie cu cuvintele deja existente în limbă. În sec.XIX, românii încă nu aveau cuvîntul demn. Prin urmare, a fost preluat latinescul dignum şi, prin analogie cu lat.lignum < rom.lemn, a rezultat forma demn. Asemănător s-a întîmplat cu semn (> signum). Pornind de la fr.déposer şi trecînd prin poser=a pune, a rezultat a depune etc. Urmîndu-le exemplul, ar trebui să reconstruim unele importuri recente neadaptate fonetic: retail sună ca şi se înrudeşte cu detaliu, aşadar să-l înlocuim cu retaliu, ca apoi să putem trece mai departe, anume la crearea unei familii de cuvinte (retaliere etc.).
Cel mai important mecanism, deja citat de cîteva ori, îl reprezintă sufixarea şi prefixarea, adică formarea unei familii de cuvinte. De abia în acest punct se poate vorbi de o îmbogăţire viguroasă a limbii.
[Cît despre principiile directoare ale lui Maiorescu sau ideile lui Eminescu, va las să căutaţi singuri pe Google. În mare, să nu importăm cînd nu e nevoie, iar dacă importăm să adaptăm, să păstrăm scrierea fonetică.]
This entry was posted on Wednesday, June 13th, 2007 at 12:44 am and is filed under Lingvistice. Find similar posts by selecting and of the following tags: adaptare, derivare, importuri, lingvistica, manifest, prefix, scriere fonetica, sufix. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
on June 13, 2007 at 9:23 am giures wrote:
Am 2 probleme cu ce spui:
1. Admitand ipoteza, cum faci pragmatic sa impui un astfel de program intr-o lume ca cea de azi?
2. Eu personal nu sunt deloc convins ca e rau sa importam cuvinte asa cum sunt din alte limbi. Pentru a da un exemplu din engleza - cuvantul précis - http://dictionary.reference.com/browse/precis - care e evident din ce limba vine si a fost important in engleza chiar cu accent. Daca in engleza se poate in romana de ce nu s-ar putea?! Chiar daca luam un cuvant asa cum e, ne putem juca cu el cum vrem.
on June 13, 2007 at 11:01 am admin wrote:
Mai întîi de toate, a se întelege ca departe e de mine ambitia de impune ceva! Cine gaseste rezonabil ceea ce sustin, îl invit sa adere la aceste idei.
Cît despre mecanismele de import din alte limbi, nu pot decît sa-ti atrag atentia ca fiecare limba are spiritul ei. Engleza are un mare avantaj: e o limba haotica, în care se accepta orice împrumut. Adaptarea se face fonetic; în scris, nu e nevoie de nicio transformare. Doar accentele mai cad, pe parcurs. Apoi, engleza fiind o limba analitica (româna e sintetica), nu este important fenomenul de prefixare/sufixare, cuvîntul trecînd din substantiv în verb sau substantiv-epitet fara a-si schimba forma. Pe tema aceasta va merita sa revin mai pe larg într-un alt biletel. Oricum, se pare ca nu ne situam pe pozitii cu adevarat diferite. Scopul este îmbogatirea limbii. Diferenta cinsta în faptul ca eu propun niste mijloace, care sa evite infertilitatea si divergenta si sa încurajeze formarea de familii de cuvinte.
on June 13, 2007 at 12:56 pm giures wrote:
nu am ales bine “impun” - nici nu ma gandeam ca ai vrea sa fortezi pe cineva. intrebarea era in sensul: cum faci pragmatic sa fie urmat un astfel de program? ce instrumente ar fi eficiente intr-un context in care libertatea de alegere a felului in care ne exprimam intr-o lume micsorata mult cum e a noastra, este maxima? cui te adresezi? si cel mai important: de ce ai vrea sa faci asta - mai pe larg decat in articol?
in privinta adaptarii cuvintelor, mai am o problema. gasesc fascinante cuvintele gen “coliva” (”o foarte veche mincare ritualica facuta din griu”) vechi de mii de ani si care au ramas mai mult sau mai putin neschimbate. rezistenta lor e miraculoasa, mai ales ca marea majoritate a cuvintelor vechi s-au pierdut pe parcurs (ca sens sau ca forma). schimband cuvintele am senzatia ca nu facem decat sa le atenuam istoria si automat sa pierdem o conexiune cu trecutul.
on June 13, 2007 at 11:34 pm Diacrino wrote:
Cum să stîrnesc un curent? Nu mă pot baza decît pe pertinenţa ideilor. Ştiu care îmi sunt şansele. Dar pentru început nu doresc decît să-mi transmit mesajul.
În privinţa “adaptării”, sunt de părere că aceasta nu trebuie evitată, deoarece opusul ei - etimologismul - este foarte impractic. Personal, îmi place mult etimologia, dar cred că pentru astfel de pasiuni există dicţionare etimologice.