diacríno

Finanţele - o industrie!

Discutînd cu prieteni din România despre oportunitatea de a intra în nucleul dur al finanţelor, adică de a trece de pe partea funcţională (infrastructură) pe cea operaţională, am constatat că percepţia celor de acasă vizavi de acest domeniu este una anacronică, total decalată de realitatea prezentă. Printr-o apăsătoare lipsă de vizibilitate, finanţele sunt percepute de români inteligenţi ca extrem de sastisitoare, deoarece ar fi vorba mereu de aceleaşi cifre umblate de ici-colo: “eu după 10 tranzacţii m-aş plictisi“.

Pe de altă parte, o prietenă de la Hong Kong care lucrează pentru o mare bancă de investiţii îmi povesteşte că zi de zi concepe noi produse financiare, le face preţul şi apoi le prezintă tranzacţionerilor. Inovaţie continuă!

“Finanţele sunt acum o industrie!” perorează un şef de cabinet de consultanţă care a avut amabilitatea să ma invite la un interviu. Şi ce mai industrie! Una care reuneşte cele mai mari pieţe din lume. Ce s-o fi tranzacţionînd încontinuu pe aceste pieţe? Dolari şi acţiuni? Doar la bază! Restul îl reprezintă toate aceste instrumente exotice care au pululat în ultimul deceniu. Iată cum grupuri bancare mari precum Société Générale, vedeta ultimelor zile, sau Goldman Sachs, cîştigător net în criza derivatelor de credite ipotecare, îşi realizau/realizează ½ din profit!

Finanţele nu înseamnă repetitivitate! Înseamnă instrumente financiare din cele mai diverse + gestiunea riscurilor pe care intrinsec le poartă. Ajungîndu-se pînă la produse total decorelate de realitatea economică (de subiacent), finanţele se detaşează net de ceea ce erau cîndva. Finanţele au devenit o complexă industrie!