2. Există şi instrumente, şi procese de prevenire. Precum şi tactici de conturnare a acestora. Oricum, existenţa pîrghiilor de control ridică un mare semn de întrebare. Aşadeci, lucrurile nu s-au întîmplat aşa cum se pretinde. Cea mai interesantă teorie pe care am auzit-o a fost filiera rusă: SocGen, bine înfipt pe materii prime, e grupul care dimpreună cu BNP face jumătate din trazacţiile cu gaz rusesc; cînd SocGen a cumpărat două bănci ruseşti, nu se ştie dacă a avut eleganţa de a “da dreptul” potentaţilor sovietici (KGB-ului); aceştia din urmă, după ce au găsit veriga slabă din SG, au concertat un atac DDoS cu contracte pe indici bursieri

3. Unde e ştiinţa? Poate nu ne e evidentă nouă, mirenilor, dar ea este acolo!
Un exemplu: Toţi actuarii (”quants”) care fac modele şi implementează strategii de o zi sunt nişte mici oameni de ştiinţă. Intervine apoi empirismul tranzacţionerilor. Prin activitatea lor, ei sunt cei care validează modelele actuarilor. Modelele validate merg apoi în producţie (devin strategii durabile). Iar la bază e ştiinţă.
Alt exemplu: cei care concep noi instrumente financiare le fac şi preţul. Iarăşi ştiinţă.
Trebuie însă acceptat că analizele globale conţin o anumită doză de empirism. Poate cu timpul va scădea. Dar încă de pe acum, cînd vorbim de produse decorelate de subiacent (de realitatea economică), ştiinţa e covîrşitor de prezentă.

Sunt iarasi de acord ca totul se rezuma la analiza riscului - dar iarasi unde e stiinta in aceasta analiza? - nu e retorica intrebarea - nu ma pricep si ar trebui sa studiez mult mai mult decat am facut-o pana acum ca sa pot emite o parere informata in privinta asta.

2. Se încălcaseră nişte norme deja existente: limitele la tranzacţionare.

3. Adesea e o alchimie a banilor. Multe contracte vîndute sunt pe sumă-zero: cît va cîştiga o parte, tot atît va pierde cealaltă. Dar toate aceste contracte acoperă pînă la urmă nişte nevoi. De bază: transpunerea avuţiei viitoare în prezent (credite), transpunerea avuţiei prezente în viitor (plasamente), asigurări; sau financiare: acoperirea unui risc pe care cineva şi l-a asumat într-o poziţie se poate face cumpărînd un contract prin care se joacă în sens invers. Totul se rezumă apoi la instrumentul financiar potrivit şi la evaluarea corectă a riscului pe care îl poartă.
Cît despre turbulenţe pe pieţele financiare nu mă pot pronunţa - nu sunt specialist. Dar asupra necesităţii industriei financiare nu am dubii.